Competențele UE în domeniul politicilor climatice

Uniunea Europeană are doar competențele (prerogativele) care îi sunt conferite de statele membre ale UE prin tratate. Celelalte competențe sunt exercitate de statele membre.

În conformitate cu articolele 11 și 191-193 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), UE are competența de a acționa în toate domeniile politicii de mediu, inclusiv în ceea ce privește schimbările climatice. Sfera sa de acțiune este limitată de principiul subsidiarității.

Combaterea schimbărilor climatice este o competență partajată: atât UE, cât și statele sale membre pot adopta acte obligatorii din punct de vedere juridic. Totuși, statele membre pot face acest lucru doar în situațiile în care UE nu și-a exercitat competența sau a încetat, în mod explicit, să o facă. În cadrul fiecărui stat membru, anumite domenii pot fi de competența autorităților locale sau regionale

În plus, statele membre sunt responsabile cu punerea în aplicare a legislației UE pe teren.

În temeiul Regulamentului de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice, UE are obligația legală de a deveni neutră din punct de vedere climatic până în 2050. Obiectivul intermediar stabilit în această direcție este de a reduce emisiile nete de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55 % până în 2030.

Statele membre pot adopta obiective intermediare mai ambițioase. Ele sunt, de asemenea, responsabile de metodele pe care le aleg pentru a obbține reduceri ale emisiilor pe teritoriul lor.

Abordările în materie de reducere a emisiilor diferă de la un sector la altul.

Prin EU ETS, UE a stabilit o limită pentru emisiile totale din anumite sectoare, în special aprovizionarea cu energie, industriile mari consumatoare de energie și aviația, și a creat o piață pentru certificatele de emisii, stabilind astfel un preț pentru carbon.

Punerea în aplicare a EU ETS este o competență partajată:

• Comisia acționează atunci când sunt necesare condiții uniforme de punere în aplicare la nivelul UE pentru a asigura o abordare armonizată în toate statele membre, de exemplu pentru a stabili alocarea de certificate cu titlu gratuit și pentru a monitoriza, raporta și verifica emisiile.
• statele membre alocă certificate operatorilor lor industriali și urmăresc și validează emisiile reale în conformitate cu cantitatea atribuită relevantă. Unele state membre operează platforme de licitație. Statele membre cheltuiesc, de asemenea, veniturile ETS pentru acțiuni în domeniul climei.

Regulamentul privind partajarea eforturilor se referă la emisiile generate de transportul intern (cu excepția aviației), de clădiri, agricultură, deșeuri și de instalațiile industriale mici din UE. Până în 2030, aceste emisii vor fi reduse cu 40 % față de nivelurile din 2005.

Toate statele membre participă la acest efort, obiectivele naționale variind între -10 % și -50 %. Statele membre răspund de punerea în aplicare și atingerea acestor obiective printr-o combinație de măsuri la nivelul UE și la nivel național. În cadrul fiecărui stat membru, unele dintre aceste domenii pot fi de competența autorităților locale sau regionale.

Regulamentul LULUCF introduce un obiectiv al UE pentru eliminarea netă, prin absorbanți naturali, a 310 de milioane de tone de CO₂ echivalent până în 2030. Există obiective specifice pentru fiecare stat membru.

Statele membre răspund de îngrijirea și extinderea absorbanților lor de carbon astfel încât să fie îndeplinit noul obiectiv la nivelul UE. Ele dispun de multe măsuri pentru îmbunătățirea amenajării propriilor teritorii, inclusiv gestionarea durabilă a pădurilor sau reumidificarea turbăriilor. Țările UE își actualizează planurile strategice din cadrul politicii agricole comune (PAC) spre a reflecta nivelul mai ridicat de ambiție pentru sectorul terenurilor.

Toate autoturismele și camionetele noi vândute în UE începând cu 1 ianuarie 2035 trebuie să fie vehicule cu emisii zero. Pentru aceasta, au fost stabilite obiective specifice de reducere a emisiilor începând cu 2030, comparativ cu nivelurile din 2021. De asemenea, sunt stabilite anual obiective specifice pentru fiecare producător.

Statele membre joacă un rol esențial în acest sens, deoarece succesul acestei noi politici va depinde de creșterea numărului de stații de încărcare în întreaga Europă. În cadrul regulamentului privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi, statele membre, cu ajutorul autorităților locale, vor crește capacitatea de încărcare în conformitate cu vânzările de autoturisme cu emisii zero și vor instala puncte de reîncărcare și de realimentare la intervale regulate pe autostrăzile principale.

Pe lângă legislație, UE oferă sprijin financiar statelor membre, orașelor, regiunilor, întreprinderilor și grupurilor vulnerabile pentru a le ajuta în tranziția verde. Sprijinul nostru financiar ia diferite forme, cum ar fi programul LIFE, Fondul pentru atenuarea impactului social al acțiunilor climatice, Fondul pentru inovare și Fondul pentru modernizare.