Consecințele schimbărilor climatice

Criza climatică a dus la creșterea temperaturii globale medii și la înmulțirea perioadelor de caniculă (a valurilor de căldură). Temperaturile mai ridicate pot avea ca efecte creșterea mortalității, reducerea productivității și deteriorarea infrastructurilor. Categoriile cele mai vulnerabile de populație, cum ar fi bebelușii și persoanele în vârstă, vor fi cel mai grav afectate.

De asemenea, se estimează că temperaturile mai ridicate vor cauza o schimbare în distribuția geografică a zonelor climatice. Aceste schimbări modifică distribuția și numărul multor specii de plante și animale, care sunt deja sub presiune din cauza pierderii habitatelor și a poluării.

Creșterile de temperatură pot influența și fenologia – comportamentul și ciclurile de viață ale speciilor de animale și plante. Dacă se întâmplă acest lucru, atunci este posibil ca și numărul dăunătorilor și al speciilor invazive să crească, la fel ca și incidența anumitor boli umane.

Între timp, ar putea să scadă randamentul și viabilitatea agriculturii și ale zootehniei sau capacitatea ecosistemelor de a furniza servicii și bunuri importante (cum ar fi aprovizionarea cu apă curată sau aer rece și curat).

Din cauza temperaturilor mai ridicate, apa se evaporă mai repede, iar dacă nu plouă, riscurile de secetă severă cresc.

Temperaturile extreme scăzute (perioade de frig, înghețuri) ar putea deveni mai puțin frecvente în Europa. Pe lângă toate acestea, încălzirea globală afectează previzibilitatea evenimentelor și, prin urmare, capacitatea noastră de a reacționa în mod eficace.

Din cauza schimbărilor climatice, multe regiuni europene se confruntă deja cu perioade de secetă mai frecvente, mai grave și mai îndelungate. Seceta este un deficit neobișnuit și temporar de disponibilitate a apei, cauzat de combinația dintre lipsa precipitațiilor și o evaporare mai mare (din cauza temperaturilor ridicate). Ea se deosebește de deficitul de apă, care înseamnă lipsa structurală de apă dulce pe tot parcursul anului ca urmare a consumului excesiv de apă.

Secetele au adesea efecte de domino, de exemplu în ceea ce privește infrastructura de transport, agricultura, silvicultura, apa și biodiversitatea. Ele reduc nivelul apei râurilor și al pânzei freatice, încetinesc creșterea copacilor și a culturilor, conduc la creșterea atacurilor dăunătorilor și favorizează incendiile forestiere.

În Europa, cea mai mare parte a pierderilor anuale în valoare de aproximativ 9 miliarde EUR cauzate de secetă afectează agricultura, sectorul energetic și aprovizionarea populației cu apă. Secetele extreme survin din ce în ce mai des în Europa, iar daunele pe care le provoacă sunt, de asemenea, din ce în ce mai mari.

Dacă temperatura medie globală ar crește cu 3 °C, se estimează că secetele ar avea loc de două ori mai des, iar pierderile anuale absolute cauzate de secetă în Europa ar ajunge la 40 de miliarde EUR pe an, cele mai grave efecte urmând să se înregistreze în regiunile mediteraneene și atlantice. Din cauza frecvenței și a severității secetelor, ar crește și durata și gravitatea sezonului de incendii forestiere, în special în regiunea mediteraneeană. Schimbările climatice extind, de asemenea, zona expusă riscului de incendii forestiere. Regiunile care în prezent nu sunt predispuse la incendii ar putea deveni zone de risc.

Pe măsură ce clima se încălzește, modelele de precipitații se schimbă, evaporarea este mai mare, ghețarii se topesc, iar nivelul mării crește. Toți acești factori afectează disponibilitatea apei dulci.

Se estimează că secetele mai frecvente și severe și creșterea temperaturii apei vor cauza o scădere a calității apei. Astfel de condiții stimulează dezvoltarea algelor și a bacteriilor toxice, ceea ce va agrava problema deficitului de apă care a fost cauzat în mare parte de activitatea umană.

Creșterea numărului de ruperi de nori (ploi torențiale subite) ar putea influența, de asemenea, calitatea și cantitatea de apă dulce disponibilă, deoarece apa pluvială prea abundentă poate duce la pătrunderea apelor uzate netratate în apele de suprafață.

Râurile Europei izvorăsc, în general, din zone montane, iar 40 % din apa dulce din Europa provine din Alpi. Cu toate acestea, modificările apărute în dinamica zăpezii și a ghețarilor, precum și în regimul precipitațiilor, pot genera penurii temporare de apă în întreaga Europă. Modificarea debitelor râurilor ca urmare a secetei poate afecta, de asemenea, transportul pe căi navigabile interioare și producția de energie hidroelectrică.

În multe alte zone, se estimează că schimbările climatice vor conduce la o creștere a precipitațiilor. Creșterea volumului de precipitații pe perioade îndelungate va avea ca efect, în principal, inundații fluviale și revărsări de râuri, în timp ce ruperile de nori pot provoca inundații pluviale (atunci când precipitațiile extreme provoacă singure inundații, fără să existe revărsări de ape).

Inundațiile fluviale reprezintă un dezastru natural comun în Europa. Alături de furtuni, au provocat decese, au afectat milioane de persoane și au generat pierderi economice masive în ultimele trei decenii. Este probabil ca în anii care vin, schimbările climatice să determine tot mai multe inundații în toată Europa.

Se estimează că ploile torențiale se vor înmulți și vor fi mai intense din cauza temperaturilor ridicate, iar viiturile vor surveni mai des în diferite părți ale Europei.

În unele regiuni, anumite riscuri, precum inundațiile la început de primăvară, ar putea scădea pe termen scurt, odată cu împuținarea zăpezii pe timp de iarnă. Însă riscul crescut de viituri în zonele montane de natură să supraîncarce sistemul hidrografic poate compensa, pe termen mediu, aceste efecte.

Nivelul mării a crescut în cursul secolului 20, iar tendința s-a accelerat în ultimele decenii.

Creșterea se datorează în principal expansiunii termice a oceanelor din cauza încălzirii. Însă topirea gheții din ghețari și a calotei glaciare din Antarctica sunt alți factori care contribuie la acest fenomen. Se estimează că Europa se va confrunta cu o creștere medie a nivelului mării de 60-80 cm până la sfârșitul secolului, care va depinde în special de rata de topire a calotei glaciare din Antarctica.

Aproximativ o treime din populația UE trăiește la mai puțin de 50 km de coastă, iar aceste zone generează peste 30 % din PIB-ul total al Uniunii. Valoarea economică a activelor generate în limita a 500 m de mările Europei se situează între 500 și 1 000 de miliarde EUR.

Pe lângă alte efecte ale schimbărilor climatice, creșterea nivelului mării va spori riscul de inundații și eroziune de-a lungul coastelor, cu consecințe semnificative pentru populație, infrastructură, întreprinderi și natură în aceste zone.

În plus, se estimează că va reduce cantitatea de apă dulce disponibilă, deoarece apa de mare se infiltrează în pânzele freatice. Este probabil ca acest lucru să conducă la o pătrundere mult mai mare a apei sărate în corpurile de apă dulce, afectând agricultura și aprovizionarea cu apă potabilă.

Fenomenul va afecta, de asemenea, biodiversitatea din habitatele de coastă, precum și serviciile și bunurile naturale pe care le furnizează. Multe zone umede se vor pierde, lucru care va pune în pericol specii unice de păsări și plante și va elimina protecția naturală pe care aceste zone o oferă împotriva inundațiilor.

Schimbările climatice se produc atât de rapid încât supraviețuirea multor specii de plante și animale este amenințată. Există dovezi clare care arată că biodiversitatea reacționează deja la schimbările climatice și că va continua să facă acest lucru. Printre efectele directe se numără modificări fenologice (la nivel de comportament și de cicluri de viață ale speciilor de animale și plante), modificări legate de abundența și distribuția speciilor, compoziția comunitară, structura habitatului și procesele ecosistemice.

Schimbările climatice au, de asemenea, efecte indirecte asupra biodiversității prin schimbările care apar în utilizarea terenurilor și a altor resurse. Acestea pot fi mai dăunătoare decât efectele directe din cauza amplorii, a sferei de aplicare și a vitezei cu care survin. Printre efectele indirecte se numără: fragmentarea și pierderea habitatului; exploatarea excesivă; poluarea aerului, a apei și a solului; răspândirea speciilor invazive. Ele vor reduce și mai mult reziliența ecosistemelor la schimbările climatice și capacitatea lor de a furniza servicii esențiale cum ar fi reglarea climei, furnizarea de alimente, aer și apă curate și controlul inundațiilor sau al eroziunii.

Schimbările climatice pot agrava eroziunea, scăderea materiei organice, salinizarea, pierderea biodiversității solului, alunecările de teren, deșertificarea și inundațiile. Efectul schimbărilor climatice asupra stocării carbonului în sol poate fi legat de modificarea concentrațiilor atmosferice de CO₂, de creșterea temperaturilor și de modificarea regimului de precipitații. Precipitațiile extreme, topirea rapidă a zăpezii sau a gheții, revărsările râurilor și înmulțirea secetelor sunt toate evenimente legate de climă care influențează degradarea solului. Defrișările și alte activități umane (agricultură, schi) joacă, de asemenea, un rol important. Se estimează că salinitatea solurilor va crește în zonele de coastă ca urmare a intruziunii apei sărate de mare, din cauza creșterii nivelului mării și a debitelor mici (periodice) ale râurilor.

Se estimează că schimbările climatice vor provoca schimbări majore de natură să afecteze disponibilitatea apei în toată Europa, din cauza unor regimuri de precipitații mai imprevizibile și a unor furtuni mai intense. Astfel, deficitul de apă va crește în special în sudul și sud-estul Europei, iar riscul de inundații va crește pe o mare parte a continentului. Schimbările rezultate vor afecta multe regiuni terestre și marine, precum și multe medii naturale și specii diferite.

Temperatura apei este unul dintre parametrii centrali care determină starea generală de sănătate a ecosistemelor acvatice, deoarece organismele acvatice au intervale specifice de temperaturi pe care le pot tolera. Schimbările climatice au dus la creșterea temperaturii apei râurilor și lacurilor și la scăderea calotei glaciare, ceea ce a afectat calitatea apei și ecosistemele de apă dulce.

Impactul schimbărilor climatice, cum ar fi creșterea temperaturilor la suprafața mării, acidificarea oceanelor și schimbarea curenților și a regimului vântului, vor modifica în mod semnificativ structura fizică și biologică a oceanelor. Schimbările legate de temperaturi și de circulația oceanică au potențialul de a schimba distribuția geografică a peștelui. O creștere a temperaturii mării ar putea permite, de asemenea, extinderea speciilor alogene în regiuni în care acestea nu au putut supraviețui anterior. Acidificarea oceanelor, de exemplu, va avea un impact asupra diferitelor organisme care secretă carbonat de calciu. Aceste schimbări vor avea un impact inevitabil asupra ecosistemelor costiere și marine, cu consecințe socioeconomice majore pentru multe regiuni.

Schimbările climatice constituie o amenințare importantă nu numai pentru sănătatea umană, ci și pentru sănătatea animalelor și a plantelor. Deși este posibil ca schimbările climatice să nu genereze multe amenințări noi sau necunoscute la adresa sănătății, efectele existente vor fi exacerbate și mai pronunțate decât în prezent.

Se estimează că cele mai importante efecte ale viitoarelor schimbări climatice asupra sănătății vor include:

1. o creștere a mortalității (decese) și a morbidității (boli) din cauza perioadelor de caniculă;
2. o scădere a mortalității (decese) și a morbidității (boli) legate de frigul din timpul iernii;
3. o creștere a riscului de accidente și a efectelor asupra bunăstării în general din cauza fenomenelor meteorologice extreme (inundații, incendii și furtuni);
4. modificări în incidența bolilor, de exemplu, boli transmise prin vectori, de rozătoare, boli cu transmitere hidrică sau prin alimente;
5. modificări ale distribuției sezoniere a unor specii alergene de polen, a ariei de repartizare a virusurilor, a dăunătorilor și a bolilor;
6. o creștere a numărului de probleme pentru sănătatea animală și umană cauzate de boli animale emergente și reemergente în Europa, din cauza zoonozelor virale și a bolilor transmise prin vectori;
7. o emergență și o reemergență a organismelor care dăunează plantelor (insecte, agenți patogeni și alți dăunători) și a bolilor care afectează sistemele forestiere și sistemele de culturi;
8. riscuri legate de modificarea calității aerului și a ozonului.

Persoanele care trăiesc în zone urbane cu venituri mici, cu o infrastructură precară și, în general, grupurile de populație cu venituri și active mai mici, sunt mai expuse la efectele schimbărilor climatice. Mai mult, au mai puțină capacitate de a le face față.

Femeile pot fi afectate în mod disproporționat de schimbările climatice și sunt dezavantajate atunci când sunt necesare măsuri de adaptare costisitoare. În același timp, femeile sunt actori-cheie în procesul de adaptare și, în general, în practicile durabile.

 Șomerii și persoanele marginalizate social sunt printre cele mai vulnerabile la riscurile climatice.

Îmbătrânirea populației Europei, afectată în mod disproporționat de o mobilitate redusă sau de probleme de sănătate, va face ca un segment mai mare de populație să fie vulnerabilă la efectele schimbărilor climatice.

Schimbările climatice au început deja să aibă un impact asupra strămutării și migrației. Deși clima este doar unul dintre factorii determinanți ai strămutării și migrației, multe țări partenere aflate pe calea dezvoltării durabile sunt printre cele mai afectate. Persoanele care trăiesc în aceste țări depind deseori într-o măsură foarte mare de mediul natural, dar tot ele dispun de cele mai puține resurse care să le ajute să facă față schimbărilor climatice.

Impactul creșterii temperaturii, al modificării regimurilor de precipitații sau al creșterii nivelului mării va afecta – direct sau indirect – productivitatea și viabilitatea tuturor sectoarelor economice din toate statele membre ale UE, cu implicații asupra pieței forței de muncă.

Schimbările climatice pot afecta disponibilitatea forței de muncă din cauza deteriorării condițiilor de sănătate ale populației și a constrângerilor suplimentare în materie de sănătate la locul de muncă (temperaturi mai ridicate la locul de muncă, pericole naturale mai frecvente și mai intense care împiedică oamenii să ajungă la locul de muncă).

În plus, mai multe sectoare economice sunt foarte vulnerabile din cauza dependenței lor de condițiile climatice normale. Se estimează că schimbările climatice vor aduce schimbări la nivelul producției sectoriale – în agricultură și turism, de exemplu.

Investițiile majore în adaptare ar putea oferi oportunități de ocupare a forței de muncă și de venituri din activități precum consolidarea sistemelor de protecție costieră, a clădirilor și a infrastructurii (verzi), gestionarea apei și relocarea așezărilor expuse. Cu toate acestea, continuă să existe incertitudini cu privire la posibilele efecte nete ale acestor investiții asupra creării de locuri de muncă. Pentru a profita de aceste oportunități va fi necesară o actualizare a competențelor profesionale.

Reducerea vulnerabilității și aplicarea măsurilor de adaptare nu intră doar în sarcina și responsabilitatea guvernelor. Gravitatea schimbărilor climatice impune ca actorii publici și privați să colaboreze pentru a reduce vulnerabilitatea și a se adapta la impact. Cu toate acestea, nu toate părțile interesate sunt conștiente și informate cu privire la vulnerabilitatea lor și la măsurile pe care le pot lua pentru a se adapta în mod proactiv la schimbările climatice. Educația și sensibilizarea constituie, așadar, o componentă importantă a procesului de adaptare pentru a gestiona impactul schimbărilor climatice, pentru a spori capacitatea de adaptare și pentru a reduce vulnerabilitatea generală.

Efectele schimbărilor climatice trebuie avute în vedere în special în ceea ce privește infrastructurile și clădirile, având în vedere durata lor lungă de viață și costul inițial ridicat, precum și rolul lor esențial în funcționarea societăților și economiilor noastre.

Clădirile și infrastructura pot fi vulnerabile la schimbările climatice din cauza felului în care au fost proiectate (rezistență scăzută la furtuni) sau a amplasării lor (de exemplu, în zonele predispuse la inundații, alunecări de teren, avalanșe). Ele pot într-adevăr să fie deteriorate sau să devină inutilizabile din cauza evoluției condițiilor climatice sau a unui fenomen meteorologic extrem: creșterea nivelului mării, precipitații și inundații extreme, perioade cu temperaturi extrem de scăzute sau de ridicate, căderi masive de zăpadă, vânturi puternice...

Consecințele schimbărilor climatice asupra clădirilor și infrastructurii vor varia de la o regiune la alta.

Amenințările climatice la adresa sistemului energetic european există deja și se estimează că vor crește. Schimbările climatice ar trebui să reducă cererea de încălzire în nordul și nord-vestul Europei. În schimb, va crește puternic cererea de energie pentru aer condiționat în sudul Europei, ceea ce ar putea face ca cererea de energie electrică în timpul verii să crească în mod considerabil.

Valurile de căldură mai intense și mai frecvente vor schimba modelele de cerere și ofertă de energie, adesea în direcții opuse. Dacă temperatura și frecvența secetelor continuă să crească, disponibilitatea apei de răcire pentru generarea energiei termice în timpul verii ar putea să fie limitată (scăderea ofertei de energie), în timp ce cererea de aer condiționat va crește.

În plus, creșterea amplorii și a frecvenței fenomenelor meteorologice extreme va pune în pericol infrastructurile energetice fizice: liniile aeriene de transport și distribuție, dar și stațiile electrice sau transformatoarele.

Schimbările climatice generează, de asemenea, incertitudini din ce în ce mai mari în legătură cu regimurile meteorologice în toată Europa, ceea are un impact negativ direct pe termen lung asupra producției de energie din surse regenerabile. Iată câteva exemple imediate: mai puțin soare sau vânt în zonele în care sunt de obicei mai prezente sau consecințele căldurii și secetelor asupra culturilor destinate producerii de energie din biomasă.

Schimbările climatice au deja și vor continua să aibă un impact negativ semnificativ asupra agriculturii europene pe parcursul secolului al 21-lea din cauza creșterii intensității căldurii, a secetei, a inundațiilor, a dăunătorilor, a bolilor și a scăderii stării de sănătate a solurilor:

• pierderi substanțiale în producția agricolă (randamente mai scăzute ale culturilor)  
• reducerea suprafețelor adecvate pentru culturile agricole

Regiunile sudice ale Europei vor fi cel mai grav afectate din cauza căldurii și a deficitului de apă. În timp ce în nordul Europei temperaturile mai ridicate pot deschide noi zone pentru culturi în sezonul cald, aceste câștiguri nu vor compensa pierderile din alte regiuni.

Pădurile sunt, de asemenea, afectate de schimbările climatice. Au crescut riscurile de secetă, furtuni, incendii, dăunători și boli care le afectează sănătatea.

Se estimează că biodiversitatea pădurilor europene se va schimba, deoarece schimbările climatice reprezintă o amenințare deosebită pentru speciile care sunt foarte adaptate la anumite condițiile climatice și de mediu. De exemplu, diversitatea limitată a speciilor de arbori din pădurile boreale le face mai puțin rezistente la perturbările naturale și, prin urmare, mai vulnerabile la schimbările climatice.

Este probabil ca sudul Europei să înregistreze o scădere generală a creșterii suprafețelor împădurite ca urmare a scăderii precipitațiilor. În plus, impactul incendiilor forestiere este deosebit de puternic asupra ecosistemelor deja degradate din sud și se estimează că situația se va înrăutăți odată cu prelungirea perioadelor de incendii și cu creșterea severității acestora.

Frecvența și intensitatea majorității tipurilor de evenimente extreme ar urma să evolueze semnificativ ca urmare a schimbărilor climatice. Pe termen scurt, atâta timp cât se va ține seama de tendința de fond, primele vor crește treptat, iar piața asigurărilor va absorbi aceste schimbări fără perturbări. Cu toate acestea, cunoștințele privind riscurile avansează adesea în „etape”, ceea ce poate duce la creșteri mari ale prețurilor într-un interval scurt de timp. Pe termen lung, în special în sectoarele sau zonele cele mai vulnerabile, schimbările climatice ar putea conduce indirect la creșterea disparităților sociale, deoarece primele de asigurare ar putea deveni inaccesibile pentru o parte a populației.

Consecințele economice ale schimbărilor climatice pentru regiunile în care turismul este important pot fi substanțiale. Dacă sudul Europei va deveni mai puțin adecvat pentru turism în lunile de vară principale, va compensa în alte anotimpuri. Se estimează că Europa Centrală va deveni o destinație turistică din ce în ce mai atractivă pe tot parcursul anului. Scăderea cantităților de zăpadă va afecta negativ sectorul sporturilor de iarnă în multe regiuni.

Schimbările climatice amenință toate întreprinderile, pentru că toate există pe Terra. Unele sunt însă mai vulnerabile decât altele. IMM-urile ar urma să fie afectate în mod disproporționat: operațiuni comerciale perturbate, daune materiale, lanțuri de aprovizionare și infrastructuri perturbate, ceea ce va duce la creșterea costurilor de întreținere și a costurilor materialelor, precum și la creșterea prețurilor. Cu toate acestea, acțiunile de combatere a schimbărilor climatice le oferă întreprinderilor noi oportunități de a dezvolta produse și servicii care să contribuie atât la reducerea emisiilor, cât și la adaptarea la o lume din ce în ce mai caldă.

Regiunea arctică se confruntă cu schimbări majore, inclusiv cu o creștere a temperaturii peste medie, cu reducerea banchizei vara și cu dezghețarea permafrostului. Reducerea banchizei se accelerează și se estimează că va continua să aibă un impact asupra sistemelor naturale și umane locale. În plus, deschide calea unor potențiale presiuni suplimentare pentru mediu, cum ar fi explorarea extensivă a petrolului și a gazului și deschiderea de noi rute maritime. Dezghețarea permafrostului ar putea afecta grav sistemele umane, creând, de exemplu, probleme de infrastructură. Ecosistemele fragile din regiunea arctică au suferit mult din cauza creșterii temperaturii peste medie, tendință care se pare că va continua.

Previziunile sugerează o scădere a cantității de zăpadă și un strat mai mic de gheață pe lacuri și râuri, o creștere a debitelor râurilor iarna și primăvara în unele zone și o scădere a acestora în altele (de exemplu, în Finlanda), precum și pagube mai mari cauzate de furtunile hivernale. Fenomenele meteorologice extreme mai frecvente și mai intense pe termen mediu și lung ar putea avea un impact negativ asupra regiunii, de exemplu randamentul culturilor ar putea deveni din ce în ce mai variabil.

În trecut, zonele costiere joase din nord-vestul Europei au fost afectate de inundații. Se estimează că riscurile vor crește odată cu creșterea nivelului mării și a frecvenței furtunilor violente. Țările de la Marea Nordului sunt deosebit de vulnerabile. Creșterea precipitațiilor hibernale ar urma să genereze revărsări de râuri mai ample și mai frecvente în timpul iernii și în primăvară, deși, până în prezent, nu s-au observat tendințe în creștere în ceea ce privește inundațiile.

Se estimează că temperaturile extreme vor avea un impact major în Europa Centrală și de Est. La aceasta se adaugă reducerea precipitațiilor în timpul verii, ceea ce poate mări riscul de secetă și determina o creștere a cererii de energie în timpul verii. Intensitatea și frecvența revărsărilor de râuri în timpul iernii și primăvara (în diferite regiuni) ar urma să crească din cauza abundenței precipitațiilor pe timp de iarnă. Se prevede, de asemenea, că schimbările climatice vor genera o variație mai mare a producției culturilor și incendii forestiere mai frecvente.

Regiunea mediteraneeană a suferit efecte majore în ultimele decenii ca urmare a scăderii volumului de precipitații și a creșterii temperaturii. Se estimează că situația se va înrăutăți pe măsură ce clima continuă să se schimbe. Principalele efecte sunt scăderea disponibilității apei și a randamentului culturilor, creșterea riscurilor de secetă și de pierdere a biodiversității, incendii forestiere și valuri de căldură. Eficacitatea tot mai mare a irigațiilor în agricultură poate reduce într-o anumită măsură retragerile de apă, dar nu va putea să compenseze creșterea stresului hidric ca urmare a schimbărilor climatice. În plus, sectorul hidroenergetic va fi din ce în ce mai afectat de reducerea disponibilității apei și de creșterea cererii de energie, în timp ce industria turismului se va confrunta cu condiții mai puțin favorabile în timpul verii. Debitele de mediu, care sunt importante pentru menținerea sănătății ecosistemelor acvatice, sunt amenințate de efectele schimbărilor climatice și de evoluțiile socioeconomice.

În anii precedenți, artificializarea tot mai mare a terenurilor și creșterea populației urbane au sporit în multe locuri expunerea orașelor europene la diferite efecte climatice, cum ar fi valurile de căldură, inundațiile și seceta. Impactul evenimentelor extreme, cum ar fi revărsarea râului Elba din 2002 sau inundațiile provenind de la sistemul urban de canalizare din Copenhaga din 2011, demonstrează că orașele sunt foarte vulnerabile la fenomene meteorologice extreme. În viitor, artificializarea continuă a terenurilor urbane, creșterea și concentrarea populației în orașe, precum și îmbătrânirea populației vor contribui la adâncirea vulnerabilității orașelor la schimbările climatice. Proiectarea urbană, gestionarea urbană și consolidarea infrastructurii verzi pot tempera parțial aceste efecte.

Creșterea temperaturii este deosebit de semnificativă în multe regiuni montane, unde s-au înregistrat retrageri ale ghețarilor, reducerea stratului de zăpadă, dezghețarea permafrostului și modificarea regimurilor de precipitații, inclusiv scăderea cantității de ninsoare, tendințe care vor continua. Acest lucru ar putea duce la o creștere a frecvenței și intensității inundațiilor în unele zone montane (de exemplu, în anumite părți din Scandinavia), ceea ce poate avea un impact asupra oamenilor și a mediului construit. Printre alte efecte așteptate se numără scăderea turismului de iarnă, reducerea potențialului energetic al energiei hidroelectrice în sudul Europei, schimbarea zonelor de vegetație și pierderea pe scară largă a biodiversității. Speciile de plante și animale care trăiesc aproape de munte riscă să dispară din cauza incapacității de a migra către regiuni mai înalte.

Retragerea marii majorități a ghețarilor afectează, de asemenea, disponibilitatea apei în zonele din aval.